Forta

Astazi, in mijlocul unei aventuri motoristice, precum fiecare iesire cu masina prin strazile din nairobi se dovedeste sa fie, am fost lovit de o inspiratie... nu divina, ci cred ca mai aproape de naturala.
Asteptand sa fac o banala curba stanga, in spatele unui cacalau de 10 masini, vezica urinara a transmis creierului ca este la capacitate maxima, si ca presiunea ar putea cauza o eliminare nedorita de lichid galben, urat mirositor in orice clipa. In alte cuvinte, m-a taiat o pisare groaznica. In acest fel, strazile pline de gropi, biciclisti, vanzatori de porumb, haine sau iarba au devenit un veritabil traseu de off-road in goana nebuna dupa un coltisor de lume caruia nu-i pasa, sau nu are puterea sa o zica daca i-ar pasa, daca imi elimin produsele menajere.
Asadar, am descoperit forta cea mai puternica a omului, care poate elimina factori de logica, sentiment, sau lips fizic.

Urina.

Sau, pentru a generaliza aceasta fraza "existentiala", nevoia. Nevoia de mancare, nevoia de apa, nevoia la buda, nevoia de sex, nevoia de acceptare, nevoia de iubire, nevoia de control. Pe scurt, suntem condusi de nevoii fizice, intelectuale si emotionale. Aceste nevoi ne pun pe cai care ne-ar putea aduce in drumul unui rau fizic, in drumul unei iluzii ca nevoia a fost indeplinita, sau in tot felul de locuri in care, normal, nu am patrunde, fie ele intr-un spatiu fizic sau intr-o stare mentala, emotionala, fizica, simtita propriu.
Traim pentru niste nevoi, niste nevoi asupra carora nu avem nici un pic de control. Fie ca sunt reactii chimice in sistemul central nervos, sau niste fenomene fizice in acelasi sistem daca suntem mai stiintifici, sau aduse asupra noastra de o putere X sau Y, daca suntem mai spirituali, sau ca "asta e viata", daca suntem mai indiferenti, adevarul este ca avem nevoi, pe care trebuie sa le satisfacem. Unele mai importante ca altele, dar tot trebuie satisfacute.
Deci, suntem sclavi.
Traim pentru nevoi.
Ele ne controleaza cursul vietii.
Nu putem face mai nimic sa schimbam asta.
Suntem sclavi.

Dar daca nu avem nevoi... de ce sa mai traim?
Numai din asta putem trage fericire. Din implinirea a ceva care lipsea.
Un pictor spunea ca frumusetea este cand toate partile functioneaza in tandem, cand nimic nu mai trebuie (nu mai este nevoie; pentru a fi clar) adaugat sau eliminat. Interesant ca in momentele de fericire nu mai simti nevoie pentru nimic in afara de, eventuala.... pisare.

Traim pentru nevoi, si cine n-are nevoi sa se duca-n fericirea lui.