scriu in proza pentru prima oara de cand mam intors in oraselul meu de suflet, al nostru bucuresti. intoarcerea la cunoscut a fost foarte placuta, dar miam dat seama ca nu mai era chiar asa de cunoscut.
acum ca am terminat sesiunea de reflectie interioara, sa ajungem la partea critica. petrecandumi zilele cu diferiti oameni ajusei la concluzia ca tuturor ne place adevarul. dat cu zaharel, crema de caramel, putin indulcitor s-alunece mai usor.
am mancat atata cacat dat cu zaharel ca miau putrezit dintii!!
opinia mea, problema vine de la sine, pentru ca noi ne indulcim noi insine adevarurile cu lucruri de genul "n-a fost vina mea" "nu puteam face nimic". din cauza asta noi de la inceput neam ranit sansele pentru adevar curat.
asadar, fiti onesti cu voi. eu asta imi propun sa fac, ca nu mai merge sa tot zic ca nu era in puterea mea sa fac ceva. intotdeauna se poate face ceva. de acum manusile sunt jos. voaluri nu mai exista. cafeaua o beau neagra.
moaaa...ce dur a fost finalul :)))))
RăspundețiȘtergere