W.I.P.

1st world heaven
2nd world life
3rd world hell.

we break the world up in different categories
even though we got the same shame
same stories
live with the same worries.

same enslavement
streets the same
with or no pavement
humans at divide
color and pockets
change your stride

don't pick a side
but don't just abide
don't be blind
deaf, dumb or dumber
rise yourself from slumber
unlock the final tumbler
change the primal number
fight to feed that hunger

definitii

cateva cuvinte pe care nu le pot defini intrun mod acceptabil mie

a fi = ?
bine = ?
rau = ?
iubire = ?
ura = ?
interes = ?
placere = ?

ajutor?

observatie

ati observat cand va cade tigarea pe jos o ridicati frumusel, o bagati in gura si o aprindeti, dar daca va cade mancarea o aruncati la gunoi?

feeling feminist

take a look
from out to in
to the soul within
stretched bare and thin

open up the skin

see the places she has been
the people she has seen
and the people she has been
share that smile that makes her beam

see the eyes
cast off the lies
hear the voice
breathe, rejoice

now comes the choice

does your will sway?
by her side will you stay?
untill the end of days
or run to lands faraways?

scribble scribble

lumini stralucitoare
patrund in suflet, doare
ceva in mine moare
ridic capul grabit, o stare
paranoie
chipul tau liber de nevoie
o scena din vechea troie
pentru calul cel de lemn
nu mai simt nici un indemn
doar sa fug si sa ma ascund,
vocea sa nu tio mai aud.

cronicile insomniei

e unu si un sfert dimineata. maine e zi de scoala. mos ene nu isi face vizita pe la ochii mei.
avand atata timp de noapte si nimic de facut cu el a fost oricum inceputul acestui blog, asadar mam decis sa notez cateva din gandurile care zboara prin mintea mea, inca treaza la ore..indecente.

noptile kenyene vazute din geamul meu sunt ocupate de un cer portocaliu, straniu. din ce cauza, nu pot spune. treaz fiind, simt o disconectare cu restul lumii care doarme linistita, sau cel putin asa ar trebui sa fie. cand ai probleme cu somnul nimic nu este real. si in momentele de trezire simti de parca plutesti prin lume. ai ganduri din ce in ce mai multe, si actiuni din ce in ce mai putine. visezi cu ochii deschisi. dar fiindca visele nu sunt cele de somn nu sunt cu adevarat vise. sunt creeati ale egoului. visezi in viitor, in trecut, niciodata in prezent. si in timpul zilei ajungi sa traiesti pentru viitor si trecut. efectiv devii incapabil sa traiesti in prezent, pentru ca ce te tine in viata e speranta ca in viitor vei putea sa faci ceva mai bine. visezi oameni frumosi din viata adevarata, cum ai interactiona cu ei, dar in practica nu pui nimic.

desconectarea. acesta este cuvantul cheie cand vorbesti despre lipsa de somn. nu dormi, si nu esti treaz niciodata. ajungi sa simti ca oamenii din jurul tau, cu aceleasi trasaturi biologice nu sunt defapt in viata ca tine. te uimeste faptul ca unii oameni fac lucruri. stai cu ochii deschisi, uitandute in nimic, si observi trecator oamenii din jurul tau. dar e greu sa faci conectia intre ei si tine. nu ii intelegi pe ei, iar ei nu te inteleg pe tine. oricat neam spune ca suntem fiinte sociale, creeate pe aceleasi baze, nu poate fi adevarat. gandurile noastre, cand ne gasim curajul sa ni le spunem fata in fata sunt infiorator de diferite. si cel ce vorbeste primul, in general va conduce punctul de vedere, celalalt va urma pentru a nu fi diferit.

sin cera

o raza de soare se strecoara printre perdele. vrajile lui morfeu isi inceteaza efetcul. ma ridic din pat greoi, obosit. observ camera in care ma aflu. detaliile care au trecut neobservate cu o seara inainte acum le iau in ochi. biroul ocupat de hartii, un monitor, o sticla de vin deschisa pe jumatate plina, o scrumiera, doua pachete de tigari. al meu Marlboro, al tau Virginia Slims. ce tipic..
pozele dintrun colt ma atrag un pic, dar nu e nimic special. pentru mine. nu recunosc jumatate din oamenii din ele, si cealalta jumatate nu ii cunosc foarte bine.

imi gasesc pantalonii aruncati pe un scaun. ii imbrac si ma duc la baie. ma uit in oglinda, si nesurprins ma intorc camera ta. nu mai e nimeni in apartament dar ma simt de parca nu ma potrivesc cu decorul. tu inca dormi. inger in somn, om in viata. trag un gat de vin, stau jos si imi aprind o tigara.
e liniste perfecta. doar te privesc cum dormi, si din cand in cand mai trag un fum din tigara. nu am ganduri, nici amintiri, nici melodii care sami cante in minte. termin tigara, mai iau un gat de vin si imi aprind inca o tigara.
vreau sa prezerv acest moment cat de mult pot. tot ce stiu despre tine este numele si unde locuiesti.

tu te misti un pic, si ai un zambet fin pe fata. sper ca nu team trezit. inca nu sunt gata sa vorbesc. dar e posibil ca nu voi fi gata sa vorbesc pentru multa vreme. prefer tacerea asta.

nu stiu ce vreau mai departe. am fost indragostit, si nu pot spune ca nu am fost fericit, dar in furtuna de emotie isi gaseste intotdeauna locul si cearta, tristetea, durerea. ar fi prea frumos sa pot mentine acel sentiment de fericire oarba pentru totdeauna, dar stiu ca nu e probabil. prefer sa te tin in felul acesta in amintire. intrun fel in care te pot creea in visele mele in oricine vreau eu. sa fi schimbatoare ca apa, dar schimbarile sa ma acomodeze pe mine. daca mergem mai departe de aici, cine esti tu cu siguranta ma va dezamagii, la fel cum cine sunt eu cu siguranta te va dezamagii pe tine. incerc sa te compar cu alte fete, dar nu reusesc pentru ca nu te stiu inca. pentru mine esti un mister, si sufleteste asta este lucrul care ma atrage cel mai mult la tine. inca ai secrete fata de mine, inca ai emotii care nu leam citit. esti inca o fata din vis. perfectiunea ta inca nu a fost distrusa de cine esti defapt.

imi iau tricoul, mil pun pe spinare si dau sa ies. tu te misti din nou. ma intorc, imi scriu numarul de telefon pe o bucata de hartie. trag patura sa te acopere mai bine si te sarut pe frunte. ies din camera, din apartament. in fata usii imi pun castile in urechi si imi aprind o noua tigare. nu stiu daca ma vei suna, nici nu stiu daca vreau sa ma suni, dar nu pot sa continui sa ma plimb printre oameni ca un caine fara stapan. poate merita riscul ca o sa ajung iar in bucati la fundul unei sticle de bere.

vis

ma plimb pe o strada de bucuresti, un bloc inalt pe stanga, un depozit pe dreapta. nu stiu cum a m ajuns acolo. ma uit in spate si vad, ca frunzele de toamna, trecutul meu. persoane care am fost, prinicipiile care leam avut, visele care sau destramat, sperantele desarte, ideologi, prietenii, relatii, ganduri. vine vantul si le bate in toate directiile, nimic nu mai e clar in spate. intorc capul in cealalta directie. e doar o ceata densa, umeda, si rece de o simt si in oase. simt ca trebuie sa ma misc.

o iau in spate? spre razboiul acela din care am iesit eu. asa cum sunt.
sau o iau in fata? inspre un necunoscut razboi din care nu stiu cum voi iesi.

rar trebuie sa alegi, dar cine oare e in stare sa o faca?
pun stangul in pamant, apoi dreptul, stangul, dreptul. am ajuns in mijlocul tornadei de frunze. incerc sa iau una dar se transforma in praf odata cu celelalte. vroiam doar sa adun cateva. sa ma asigur ca nu uit de data asta. suspin adanc, inchid ochii pentru o secunda si pasesc in ceata. nu stiu cine am sa ies de acolo. dar la fel am simtit de fiecare data din sutele de ori cand am mai pasit orbeste in ceata din fata.

pedeapsa capitala

pentru cei ce nu sunt de acord cu pedeapsa capitala va recomand sa cititi mai incolo. poate va iluminati.

inteleg de ce unii oameni nu sunt de acord cu pedeapsa capitala, fie ca sunt pe baza religioasa sau morala, nu e frumos sa omori. da lu ala nu ia zis nimeni? si stiu raspunsul, noi suntem mai buni, nul omoram. fie, dar cum nu omori un om care a violat si omorat copii sa zicem? ce folos mai are nenorocitul asta lumii. si totusi il tinem in viata si ii dam de mancare. stati fratilor un pic, 10% din lume moare de foame, dar noi ne asiguram ca un om care a violat copii, COPII, are de mancare zi de zi? cu ce poate contribui asta societatii?

pedeapsa capitala mi se pare o pedeapsa buna pentru unii oameni, si daca esti religios gandestete asa, nu mai merita sansa la retributie omul asta. trimitel mai repede la Domnu' si il alege el unde tre sa mearga. cel putin mai exista onoare printre criminali pentru ca acesti oameni nu supravietuiesc prea mult in puscarie.