cine stie?

o noua seara, o noua intrebare. nimic nou.

zi de zi suntem confruntati cu oameni. oameni la care tinem, in care ne incredem, care ne stiu, care ii stim. oare?

de multe ori aud sau spun "asta sunt, nu ma voi schimba si nu incerca" sau ceva de genul asta. acum, ca am ceva mai multe riduri pe creier pot spune cat de tampite suna replicile astea obosite. vreau nu vreau, mam schimbat si daca trecutul este vreo indicatie am sa continui sa ma schimb. nu fizic cat mental. cum gandesc, cum ma incred in altii, cum simt.

si la fel de des cat aud de la cineva "nu ma schimb" acea persoana face ceva care imi schimba opinia despre ei pentru totdeauna. e inevitabil. asta ma face sa gandesc, oamenii se schimba fara sa isi dea seama sau doar nu am meritat sa ii cunosc pe deplin, sa cunosc de ce sunt capabili. in general am ajuns la concluzia ca nu voi cunoaste niciodata ce poate face o persoana, ca nu voi cunoaste pe nimeni pe deplin. uneori ma simt inconjurat de ignoranta, intoleranta, ura. e peste tot, in muzica, in stiri, in filme. nu e mult, dar e destul. pentru cei care nu pot face nimic despre aceste lucruri relevanta pare si este minima. dar pot spune cu incredere ca in fiecare om se afla puterea sa schimbe situatia altcuiva. este unul din inevitabilitatile omeniri avand in vedere ca invatam unul de la altul. dar daca invatam unul de la altul exista vreo diferenta inherenta intre noi, daca ne copiem unul pe altul?

intorcanduma la idea de baza, oamenii se schimba pentru asi acomoda preferintele si dorintele sau nimeni nu va cunoaste niciodata pe deplin alta persoana? am vazut lucruri care sa sustina ambele idei dar sustin mai mult ca doar nu ii cunoastem. cred cu putere ca dupa un moment, sau poate o perioada nu ne mai schimbam. da, experienta si evenimentele din viata iti vor mai deschide ochii, te vor face mai intelept, mai umil, vei increde din ce in ce mai putin in omenire (nu am observat ca oamenii sa se increada mai mult dealungu timpului) dar la baza vei ramane tot tu. greselile, alegerile tale vor fi similare. altii sar putea sa nu isi dea seama dar tu iti vei da seama. vei descoperi un tipar in actiunile si gandurile tale.

si la urma urmei, cum se face ca inca sunt surprins de o actiune a cuiva pe care credeam ca cunosteam pe deplin?
...cine stie?

puterea

ma aflu la a patra scriere pe seara asta si imi sta mintea asupra putere. nu putere fizica ci o putere...suprema (nu, nu ma refer la deitati).

gandul. nu exista nimic mai puternic in lumea decat gandul. chiar zicem ca gandul e cel mai rapid lucru din lume. si are logica pentru ca dintrun gand sari repede in altul, o iluzie, o expresie, o fantezie.
si puterea lui nu poate fi contestata pentru ca absolut totul din jurul nostru facut de mana omului a pornit dintrun gand. totul zis, facut si realizat de om poate fi trasat la un gand, o idee, o jumatate de secunda in care mintea unui om a ajuns undeva.

in concluzie, va incurajez sa ganditi. daca gandurile altor oameni neau adus aici, neau pus in lumea de azi imaginativa o secunda unde ne pot duce gandurile noastre.

multumesc

sunt atatea feluri sa zici multumesc, sute avand in vedere de limbile lumii. dar e destul de greu sa o zici cu suflet.

cat de des multumim oamenilor care neau schimbat, care neau invatat ceva care ne facut sa crestem ca persoane? cat de des multumim prietenilor care neau fost alaturi? cat de des multumim cu adevarat parintilor care au avut si inca au grija de noi? cat de des multumim celor care neau incurajat? cat de des multumim scriitorilor, pictorilor, cantaretilor, sculptorilor etc pentru ca ceva ce au creat nea schimbat perspectiva, sau nea trecut printro noapte? cat de des multumim ochilor care nu neau mintit si umerele pe care am plans?

multumesc.

progres

dublu sau nimic

ma uitam la un serial si zice unu "just let them grow" si am pus pe hartie fraza si acuma o dezvolt sub degete.

si face mult sens. uitativa la situatia de azi, unde educatia pe care o primim e exact aceiasi pe care o primeam acu 10, 20, 30 de ani, si pe timpul comunismului. educatia capitalista e aceiasi cu singura exceptie ca spalatura pe creiere e diferita.
avem aceiasi concepte pe care le dam din mana in mana, generatie in generatie si ajungem sa fim cu absolut nimic diferiti de cei care au fost inaintea noastra. nu zic ca oamenii dinaintea noastra sunt ceva oribil, doar sunt mamele si tatii nostrii.
ce zic e altceva. avem nevoie de schimbare. si schimbarea este calitatea definitorie a omenirii, care trebuie doar sa o lasam sa infloreasca. in ziua de azi avem atatia tineri geniali. scriu, picteaza, canta.

daca vreti sa vedeti schimbarea nu va rugati la dumnezeu. daca sunteti religiosi am ceva pentru voi. domnu va dat lumea, aveti grija de ea. pentru toti daca vreti sa aveti grija de lume lasatii pe cei care inca au mintea libera sa sio creasca intrun mod nou, pentru ca modul vechi nea adus pana aici, dar vrem evolutie. eu vreau sa ies din lumea in care orice fac ma incadreaza intro statistica.

recunoastere

dupa o seceta lunga de scris pe motiv de calculator futut ma intorc la tastatura (a altui calculator) sa mai disec inca un gand.

asa ca...

in ziua de azi toata lumea cere recunoastere. cine stie, poate ca se cerea tot timpul. dar fiindca traiesc azi cautand urmatorul maine sa vorbim de azi.
asadar, avand in vedere ca toti vrem recunoastere, lauda s.a.m.d. pentru ce facem cum se face ca putini fac ceva care merita asa ceva? cum se face ca vrem sa fim laudati pentru ca facem lucruri care ar trebui sa le facem?

am decazut ca o societate in asa hal ca ne miram cand cineva face ce ar trebui sa faca. am ajuns intro stare de coma, cum la fel ca la ala in coma te miri ca respira singur. la fel si ca omenire.
cum sa zici "doamne ce chestie, am fost platit la timp" sau sa te dai mare "tin la familia mea. la prieteni"
you're supposed to for christ's sake!!!

fericire, sau lipsa de

hai sa fim realisti. fericirea nu se mai vinde.

in ziua de azi suntem inconjurati de surse care ne spun ca nu suntem destul de fericiti, ca nu putem fi fericiti pana avem case, masini si contu din banca sa numere un cacalau de doi metri de zerouri. si totusi cand te uiti la oamenii de felul asta, putred de bogati, iti dai seama ca sunt printre cele mai triste creaturi. si asta e din cauza ca au cazut intro capcana din care greu se scapa. au fost condusi sa creada ca daca au bani, masini, haine scumpe etc vor fi fericiti. si vor continua sa cumpere mai mult cautand fericirea, orbi fiind ca fericirea nu au sa o gaseasca acolo.

adevarat, fericirea nu este ceva care se poate vinde usor, in special la scris, dar si o scriere trista poate sa te ajute sa gasesti fericirea. ca te poti identifica cu un personaj pozitiv, ca iti arata cat de prost ai putea sa o duci, fie, ceva. in marketing scopul nu este sati faci clientii fericiti, este sa ii faci extrem de tristi. in special la copii, pentru ca te folosesti de un ambalaj frumos sa ii atragi si automat si parintii ii atragi. este cu adevarat stiinta diavolului...

nu, fericirea nu este ceva care se vinde la pret mare. monetar. din pacate pentru multi monetar e tot ce conteaza...din experienta vorbind, foarte putine de fericire adevarata din viata vin cu eticheta de pret atasata. pentru ca si daca primesti un cadou, te bucuri de el, dar nu de cadou iti aduci aminte ci de persoana, de moment, de emotie.

muzica in special este unul din lucrurile care ne afecteaza. suntem inconjurati numai de muzica trista, cu exceptia genurilor de house. exista o vreme cand nu era asa. avem muzica din anii 1920 pana prin 1970, 1980 care e fericita. oameni care se bucura de ce fac, care nu canta despre cat de greu le e, cat de greu lea fost, si preferatul meu ca tea lasat prietenu/prietena. odata sa intelegem ca o vinzi. dar cand scoti aceiasi melodie de 100 de ori in alta forma e trist...macar pentru cineva care vede putin diferit. dar mai trist posibil e faptul ca oamenii cumpara.

cumparam tristete.

maturitate: II

raspunsu e asta: omoara maimuta, dar ii se cere motivul pe baza caruia este judecat raspunsul. motivul corect e ca omoara maimuta ca sa nu mai trebuiasca altcineva sa decida intre parinti.

maturitate

am citit acu vreo zece minute despre un trib in africa, in special despre testul lor dat baietiilor adolescenti pentru a fi declarati barbati.

le este pusa intrebarea urmatoare: "mergand prin padure te intalnesti cu o maimuta care iti spune urmatoarele: -daca ma omori va muri mama ta. daca nu ma omori va muri tatal tau. ce faci?"

raspunsul care trebuie dat sa treaca e uimitor, dar va rog dativa cu parerea inainte sa zic.

mersi :)

minciuna: doua la zece mii

in ziua de azi imi amintesc te taramul mama si expresia bine cunoscuta in tramvaiul 19 (probabil si altele dar asta il frecventam alaturi cu 15le) cand aceiasi batrana intra la ramnic si pana la dristor iti vinde servetele si bandaje cu rivanol. doua la zece mii.
pacat ca nu prea am ce scrie pe tema, pentru ca mi se parea ceva caremi spunea "da domne, sunt inca in cartierul meu!" dar fie...lucrurile frumoase si de care te bucuri nu fac niciodata material bun de scris.

si ajungem la capitolul minciunelei (nu prajitura, ca nici despre aia nam ce scrie). le spunem aproape zilnic, relatiile noastre par bazate pe ele, si cand omiti sa le spui totul se duce de rapa pentru ca "te ranesc anumit".

pai mai intaii imi ceri sa nu te mint si dupaia imi pui intrebari capcana de genul: "ma iubesti?" NU! te cunosc de 2 saptamani jumate cum dracu sa te iubesc?!? sau fie, o luna, doua, dar aceiasi idee... si dupa care "de ce imi faci asta? eu te iubesc, as omora pentru tine" (din nou, nu sunt la curent cu ultimele declaratii de dragoste).

da cum vine iubirea asta? adica ma iubesti pentru ca sunt onest despre ce cred, si despre ce fac, si despre ce pareri am despre mine si alti oameni, dar cand sunt onest despre tine nu se mai poate nu? si te minti si pe tine cand zici ca iubesti pe cineva dupa o luna, doua. iti zici ca nu o sa treaca iubirea, o sa ii iubesti pentru restul vietii si imediat cum apare o problema, hopaaaa, numai, gata. tii minte o vreme, si poate ca o rana veche poate fi redeschisa, dar daca o lasi in pace nu te mai doare.

daca vreti sa opriti aceasta traditie idiotica in care minciuna e necesara sa intretii o relatie incepeti prin a nu va mai mintii pe voi insiva. am aflat acum nu demult ca e usor sa minti. dar dupa ce ai spus adevarul, nu il mai ai pe constiinta. esti liber.

tacere

inainte sami criticati ipocrizia, o fac eu. ma gasesc scriind despre tacere, dar degetele numi tac, iar mintea, de nici o culoare nu tace. in fine...

tacerea. un lucru pur, simplu, care poate fi impartasit cu adevarat cu foarte putine persoane. unii zic ca intimitatea cu o persoana nu poate fi indeplinita decat cand ii cunosti toate secretele.
eu zic nu.

pentru a putea fi cu adevarat intim cu cineva trebuie sa il/o intelegi, trebuie sa recunosti ca orice om are nevoie de unele secrete (pentru lipsa de alt cuvant), si cel mai important trebuie sa poti impartasi atat conversatie cat si tacerea cu acea persoana. daca intrebarea "de ce nu vorbesti?" sau "la ce te gandesti?" iti ocupa relatia cu cineva mai mult decat altceva uita de intimitate. daca ma gandesc la ceva si nu zic, e ceva care nu trebuie sa sti. nu trebuie sa sti chiar in momentul asta, sau poate ca nu trebuie sa stii niciodata.

alergam ca niste caini, latrand fara sens dupa care nu intelegem de ce suntem tristi. pentru ca latram fara sens! la caini e ceva inocent, dar nu suntem caini. avem de invatat de la animale, avem de invatat de la animale, da. dar nu trebuie sa fim neaparat ca ele. fiecare specie are o caracteristica definitorie, si -teoretic- la oameni e sa gandeasca. zicetimi un om care poate gandi mult si BINE cand vorbeste. in ultima vreme in schimb, oamenii sunt definiti de o stupiditate si un volum al vorbei fara sens incredibil care inevitabil conduce la lucruri care nu trebuie spuse.

cel mai bun mod de ami sustine punctu de vedere e o poveste care merge asa:
un copil se naste intro familie de nobili. sanatos, inteligent, arata bine, tot pachetu. are un "defect". nu vorbeste.
intro dimineata, pe la varsta de 8 ani se adreseaza servitorului: -ceaiul e prea cald.
toata lumea sare in sus in jurul lui ca a vorbit, si il intreaba de ce nu a vorbit pana atunci, la care el raspunde calm: -pana acum, totul a fost perfect.

nu mai aruncati vorbele in vant. vorbiti cand e ceva ce merita discutat, si daca nu ai ceva ce merita discutat, taci si gandeste.

doza zilnica

o noua seara...un nou post...mintea alearga destul sa am cu ce sa umplu dreptunghiu rezervat pentru fermentarea putinului suculet creativ, numit blog. un loc unde pot fi cine vreau (in special nu am cine sami zica ca nu dactilografiez destul de bine), pentru ca prea putini ma cunosc destul sami spuna ca mint.

:)

si cu un nou post vine o noua intrebare si un nou raspuns indelungat care nu va schimba lumea, poate nu iti va schimba parerea. atunci de ce scriu? nu demult mia fost spus, suntem sclavi lucrului care ne acorda libertate, deci in realitate suntem tot sclavi.

asa ca...sa purcedem. cum ajungem sa consideram ceva un viciu? totusi, sunt atatea lucruri care reprezinta o alegere si imediat ajungem sa le consideram vicii, ceva daunator, ceva...degradant.
pentru unii paharul de vin de la masa, tigara de seara cu ochii la cer, ocazionalul consum de marijuana, cafeaua de dimineata reprezinta singurul lucru care sal anticipeze cu un sentiment de placere. este modul unora de a se relaxa dupa sau inainte de inca o zi in care stresul e cauzat de o monotonie cumplita, si in general o iesire din monoton reprezinta ceva mai rau.
si foarte des acesti oameni sunt etichetati ca niste...esecuri. niste oameni slabi care "au cazut prada raului".

si cam se simte adierea mirosului de ipocrizie. noi lam facut rau...noi am pus fetele de diavol deasupra lucrurilor ce au iesit din mainile noastre. alcool, tutun, cafea, marijuana, etc.
nu le mai acordam celor care au ales ceva o a doua privire, vazandui degradati. cautam perfectiunea, fara a intelege ce inseamna. perfect poate fi oricine si in acelasi timp nimeni. e o chestiune de perspectiva. pentru o persoana, o alta persoana poate fi perfecta, dar acea persoana "perfecta" este repulsiva pentru altcineva. asa ca, perfect poate fi oricine, pentru unii. dar nimeni nu poate fi perfect pentru toti. si prea des nu vedem trecut de fumatul unuia, de paharul de bere al altuia si ii consideram...imperfecti, dintrun punct de vedere ignorant. rar intelege lumea ca imperfectiunea este cea mai mare sursa de inteligenta, arta si inovatie a omeniri.

intorcanduma la vicii, cum ajungem sa le facem "lucrarile diavolului"? doza este tot. abuzul de orice poate creea un viciu. orice substanta luata in exces pe o perioada de timp prelungita e viciu. dar intelegeti ca in control, decizia celuilalt trebuie acceptata.

neintitulat

vorbind atat despre oameni, cu mesaje de imbunatatire a societatii si asa ma departe observ ca am ajuns sa uit de multe lucruri care ma inconjoara, care mau inconjurat, lucruri care merita sa le laud cu proza mea juvenila.

frumusetea. cum o descrii? ce face un lucru, o persoana, un fenomen frumos sau frumoasa? ce imi starneste aceasta senzatie de...placut?

foarte des mi se intampla sa trec vad lucruri absolut superbe si sa nu le apreciez, si abia dupa ce sau sfarsit sa inteleg defapt ce am avut la varful ochilor, in vederea urechilor. si pentru un moment regret ca nu am profitat din plin de ce a fost. dupa care ma gandesc ca mai bine ca a fost asa, altfel leas fi distrus amintirea cu amprenta mea, nu ar mai fi fost pure, nu ar mai fi fost...frumoase. uratul din mine siar fi lasat urma de picior pe acea pagina altfel curata.
frumusetea este in ochii celui care o vede...pentru mine, frumos pare sa fie acel ceva care te face sa te simti mai bine, mai deschis, intro lume care nu este total perversa si bazata pe prejudecati.
spunem despre femei ca sunt "bune". dar de cate ori spunem ca sunt frumoase? ca cu adevarat au mai mult decat un cur si o pereche de sani? de cate ori ai privit asupra unei femei frumoase? zambetul unei femei pline de griji este ca si cum ai vedea pentru prima oara luna plina.

nu am reusit sa apreciez frumusetea unei femei pana nu am vazut frumusete in lumea care ma inconjurat. nu am apreciat frumusetea pana sa vad apusul de soare pe marea neagra cu o tigara in mana si un prieten langa mine, nu am apreciat frumusetea pana nu am vazut o ploaie africana, nu am apreciat frumusetea pana am vazut rasaritul de soare pe mare indiana, nu am apreciat frumusetea pana am vazut deasupra norilor, nu am apreciat frumusetea pana sa ma uit in jur si sa vad doar zapada.
nu am apreciat frumusetea pana cand am inceput sa fac, si nu numai sa observ.

oricat am zice ca traim intro lume urata, oricat am zice ca oamenii sunt urati la suflet, cred cu putere ca fiecare vrea la baza sa fie vazut ca frumos. in general nu intelegem ce ne dorim, si ne imfrumusetam cu operatii si machiaje. masti! maicata tea facut frumos/frumoasa!! nuti ajunge?

ai grija la volanu' lumii

pentru stimatii nostri lideri, precumi si profesori care daca va scremati putin la cap va dati seama ca voi ii instruiti pe viitorii lideri.

pentru corpul profesoral incep sa va zic ca inteleg ca banii sunt de cacat, ca nu sunteti apreciati, si ca motivul pentru care ati fost temptati sa intrati in pedagogie e sa impartasiti cunoastere si apoi sa primiti o multumire. va amintesc ca oamenii sunt in general o specia nemultumita, care nu va vi satisfacuta, si isi va amintii de cei care iau ajutat si au insemnat ceva cand e prea tarziu. dar va rog sa va ganditi, pentru ca in majoritate sunteti oameni inteligenti. cand un elev greseste, nui cautati vina, nui cautati scuza, doar il educati sa nu ia responsabilitate. de ce nu e destul de bine sa acceptati ca a facut ceva, si sa mergeti mai departe. in fiecare zi imi cereti o scuza si in fiecare zi incerc sa ma abtin, dar mai des decat nu, aduc una. buna, proasta, iar imi cer scuze. ganditi asa: cand elevii vostri ocupa pozitii de putere, vreti ca ei sa gaseasca scuze pentru ultima criza. pentru inca o luna in care nai pensie, in care nai compensate, in care statului ia durut in cur de tine? pentru ca cei de la putere azi, asa ajung sasi ceara scuze...pentru ca ce omul invata repeta, daca o stie sau nu.

pentru cei care ne conduc masinuta numita lume care merge pe populatie si nu pe benzina, va zic ca sunteti niste soferi execrabili. sunteti ca aia care ii vezi in filme cand invata sa conduca...sunteti la fel de prosti ca copiii astia de bani gata care primesc masina cu 400 de cai putere la 18 ani fara sa iei o lectie in viata ta si carnetu pe spaga. merge fain prima saptamana, dupaia te vad la stiri cu porscheul facut tandari (asta daca tati na acoperit povestea). la fel conduceti tarile...ai primit putere, si tiai luato in nas. cum poti conduce tara daca nai fost condus? cum poti intelege ce vrea poporul daca nu ai suferit cu poporul?

si cum zice bancu, ca se dau rusii si americanii tari cu ce operatii pe creier si inima fac, dupa care isi cauta pacientii de munca intro saptamana. si romanu zice ca am bagat un om fara creier si fara inima la finante si acuma toti isi cauta de lucru.

ce aduc ca dovada la faptul lumea care are autoritate in ziua de azi este o adunatura de idioti e faptul ca sunt atat de orbi la adevarul ca nu ii iubeste nimeni, ca toti care ii inconjoara au ajuns sus la fel ca ei. siau tinut nasul in curul altora destul sa fie ridicati la anumite pozitii. cainii fac asta sa se cunoasca, dar pentru ei are un motiv...ma gandesc des ca cainii sunt mult mai intelepti decat suntem noi. poate ca un om nul poti judeca decat dupa cacaturile care le lasa in urma...
in concluzie ori sunteti orbiti de prostia voastra, si nu vedeti ca lumea va minte si va uraste. sau, sunteti incapabili sa vedeti ca ii formati pe urmatorii in linie in acelasi fel. luati oameni destepti, oameni cu viziuni posibil, ii luati sub aripa voastra, le aratati cum si ce si ii distrugeti...rusine, rusine, Rusine, RUSINE.

pentru viitori: invatati din greselile celorlalti. invatati din greselile voastre. suna repetitiv, dar asta pentru ca de fiecare data oamenii NU au invatat! cand prietenu/prietena te raneste, nui cere o scuza, pentru ca il pui intro situatie de "de ce??"; rezultatu e o scuza la fel de buna pentru care nu tiai facut temele. ierti, dar nu uiti. daca se intampla de doua ori atunci rusine tie pentru ca teai lasat ranit din nou, la fel de mult cat rusine lui/ei ca tea ranit a doua oara.
demonstrati ca sunteti demni sa conduceti masina mai bine decat soferul curent. nu va creati scuze pentru cine sunteti. puteti fi niste lumini orbitoare, puteti fi niste oameni superbi, puteti reprezenta o pagina noua in cartile de istorie, in locul acelei pagini obosite care zice de altu care la durut numa de el si sa pisat pe restu. puteti fi oricat de buni va lasati sa fiti, nu va fi usor, dar nimic ce merita nu e. eliberativa de scuzele patetice, atat ale altora cat si ale voastre. intelegi cine sunteti si cine vreti sa fiti, si mai presus de tot, fiti deschisi altor oameni. altfel vom continua sa fim o societate care se mananca de vie...o societate caruia fiecaruia ii pasa numai de el. in biologie celulele care nu contribuie intregului sistem se numesc cancer. asta vreti sa fiti si voi?

multumire

ma gasesc inconjurat de copii peste tot, de o prostitutie fara limite in care fiecare se vinde la cel mai mare cumparator uitand de ideea de principii personale, emulanduse dupa oamenii care ii inconjoara si sunt incapabili de o escapada personala catre lumina lor. prea putini sunt capabili sa zica adevarul cu privirea in sus, prea putini pot zice "am atins sufletul cuiva", prea putini pot admite ca da, mia fost frica, dar cumva am reusit sami tin capu sus, chiar daca dupa aceia am ajuns cu nasul in pavaj. se zice ca oamenilor le este frica de intuneric, dar mult mai mult le e frica de lumina in parerea mea. le e frica de ce nu inteleg, dar in intuneric nu te vede nimeni, daca cauti lumina te pui in pericol, la fel nu vezi nimic, dar te vede restul lumii.

aceasta este o multumire artistilor romani care inca nu sau prostituat ca oamenii "civilizati" din vest. doar voi mai sunteti puri, cei care fac ceva din suflet, pentru ca inseamna mai mult decat un nou videoclip, un nou episod la cribs, un nou pictorial in 20 de reviste. va multumesc pentru curajul vostru.

live now, love later

in ziua asta toata lumea alearga spunand oamenilor ca le sunt prieteni cei mai buni, inconjuranduse de saruturi si imbratisari dupa doua maxim trei intalniri. ne chinuim de atatea ocazii sa scriem pe hartie colorata bucatele de sentimentalism dedicate unor persoane pe care nu le cunoastem deloc. in consecinta toata lumea iubeste pe toata lumea si asadar cand cineva sincer spune altcuiva ca il/o iubeste, intentia este cumva pierduta in cuvinte.

dar ce este cu adevarat iubirea? atati oameni sunt atat de convinsi ca au iubire, atatia se arunca in vant pentru iubire, si mai multi oameni arunca cuvintele in vant la orice ocazie. dar cei mai multi sunt cei care isi petrec viata cautand iubire si in consecinta uita sa traiasca viata, si cel mai probabil lasa iubirea sa traiasca odata cu viata lor. fara ei.

fiind inept, si nemotivat sa incerc sa explic iubirea, un lucru fara de care ma pot lipsi, va recomand sa va traiti viata si sa nu va lasati batuti ca de vant, in stanga si in dreapta dupa alta noua iubire.

parfum de femeie

"allah spune sa nu pui mana!!" - kanje, asupra conceptului unei relatii cu o musulmanca

trezinduma in dimineata asta descopar ca am musafiri, un prieten de-al lui fratemeu care canta la tobe. si in timpul tigarii de dimineata am ajuns si la subiectul femei, din care am tras tot felul de concluzii, in general cea ca daca vrei sa te agati cu o femeie kenyana tre sai cumperi bere. orice ai vorbii cu ea, pana la urma o kenyanca iti va cere sai iei bere.

acum ca miam scos asta de pe suflet, incerc sami pun gandul curent pe monitor, faptul ca cel mai subtil lucru deobicei are cea mai mare importanta.
si ma gasesc scriind despre parfumul unei femei, care dacal il simti destul sa iti fie cunoscut uiti de el. si totusi cand il simti din nou, dupa oricat timp iti aduce imediat aminte de acea femeie...e ca si cum toate amintirile care le ai despre ea sunt acoperite de acel parfum, ca de un cearsaf alb, sau de o ceata, pentru ca iti poti aduce aminte de evenimente si de conversatii, le poti poate si recrea in mintea ta, dar numai cand simti mirosul iti poti aduce minte exact cum si ce a fost.

detaliile conteaza, asa ca data viitoare cand iesiti pe usa, verificati ca detaliile sunt in regula, ca specificile sunt acolo, pentru ca oamenii ne plac pentru ce avem in comun, dar ii iubim pentru ce au doar ei.

speranta

ma gasesc scriind pentru a doua oara in seara asta...

uitanduma inapoi, observ ca am avut mai mult ca deobicei pe minte, probabil consecintele unei luni intregi de inactivitate fizica completa, dar mai sus de toate imi amintesc de ce imi zicea un prieten care a avut prima dezamagire mare in legatura cu femeile.

imi spune ca sia pierdut speranta in oameni, ca speranta iti face rau doar tie, si ca sa fi bun nu ajuta pe nimeni.

si si eu am ajuns dezgustat de omenire, si de toate standardele pe care ni le punem, dintrun punct diferit de vedere, nu din cauza primei inime rupte. dar mia adus inapoi aceasta...ura pentru cum tratam frumosul naturii. trebuie sa distrugem populatia feminina, pentru ca daca nu au un corp perfect nu se ridica la standardele noastre. avem sute de surse care le zic ca nu sunt destul de slabe. ca nu sunt destul de frumoase, si ajungem sa traim inconjurati de distrugerea frumusetii de baza a femeii. trebuie sa tampim populatia masculina pentru ca daca nu au avut toate fetele in pat nu au o valoare. daca nu sunt perfecti nu merita atentie. si daca nu se comporta ca niste imbecili ignoranti spunem ca sunt gay.
toate valorile noastre nu mai inseamna nimic, tot ce e bun si frumos in lumea asta il standardizam, il stricam si il clasificam in loc de al lasa sa fie in pace sa fie pur si simplu bun si frumos, cum este cand esti copil.
si speranta, speranta mea este in indivizi. sa speri in omenire e o tampenie. oamenii sunt prosti, doar individul este inteligent. sper ca indivizii care au puterea sa schimbe, sa stearga aceste reguli si linii trase de niste oameni orbiti de o lacomie fara limite sa aiba curajul sa o faca. daca noi nu putem sa fim schimbarea, sper sa fim destul de intelepti sa ii invatam pe cei ce urmeaza sa fie schimbarea.

gandirea omeneasca

in ultima vreme observ ca aproape orice incadrat ca "natura umana" ajunge sami starneasca secretia de sucuri creative in creier si ajung sa pun ceva pe monitor. azi mia picat fisa pe gandirea omeneasca dupa ce am observat cum oamenii functioneaza in grup. fiind un pic mai detasat de lumea "reala" astazi am fost mai mult observator al subtilitatilor putin ironice ale societatii.
"de ce oamenii sunt incapabili sa gandeasca singuri?"
aceasta e intrebarea care mia sarit in minte azi, observand cum toate grupurile sunt trase inainte de una maxim doua minti, care fac ganditul pe aceiasi linie obosita din care sau nascut stereotipurile pe care le stim. Nu este un lucru aplicabil la toata populatia lumii, dar pentru ca 99% din oameni par sa gandeasca ca un stup, crezand ca isi fac lor bine dar defapt servind o matroana sau un trantor ma simt nevoit sa strig: "Da-o dracului, dar nu suntem albine!!".

trezitiva la realitate, populatia mica de minti care au curajul sa gandeasca inafara limitelor sunt considerate periculoase, si pentru a primi acceptare trebuie sa se degradeze pe o baza zilnica. aceasta degradare este cea mai urata forma a uciderii frumosului, pentru ca doar mintile care pot vedea uratul pot crea frumosul. poate ca sunt mai multi oameni care, in momentele cand sunt singuri gandesc inafara ideilor si preconceptiilor de zi cu zi.
in cazul asta va rog sa opriti aceasta...masturbare mentala. fiti fericiti cu ce aveti, fiti mandri daca vedeti lucrurile diferit, luati curaj din gandul ca voi reprezentati schimbarea necesara, luati putere din adevarul ca voi puteti sai invingeti pe cei care zi de zi va forteaza sa va degradati si sa va limitati, si ca ii puteti invinge in sistemul lor. Doveditiva superiori fata de cei care se cred superiori voua, si formati lumea in forma care o vreti.

Post Scriptum: as vrea sai multumesc domnului Tudor Chirila, al carui post "scrisoare catre liceeni" ma ajutat sa imi pun gandurile in cuvant.

ce am pe minte - episodu unu

ma gasesc la al treilea blog incercand sa nu repet greseala sa incep si sa nu continui. si in momentu asta ma gandesc daca toate viciile noastre ar trebuii evaporate SAU legalizate? pentru ca doar liderii lumii sunt cei care aparent habar nau de toate nenorocirile din ea.
actiunile astea nu pot fi explicate fara niste cantitati indestulate de alcool, marijuana, cocaina si o doza zdravana de pornografie