vineri, 13 martie 2009

doza zilnica

o noua seara...un nou post...mintea alearga destul sa am cu ce sa umplu dreptunghiu rezervat pentru fermentarea putinului suculet creativ, numit blog. un loc unde pot fi cine vreau (in special nu am cine sami zica ca nu dactilografiez destul de bine), pentru ca prea putini ma cunosc destul sami spuna ca mint.

:)

si cu un nou post vine o noua intrebare si un nou raspuns indelungat care nu va schimba lumea, poate nu iti va schimba parerea. atunci de ce scriu? nu demult mia fost spus, suntem sclavi lucrului care ne acorda libertate, deci in realitate suntem tot sclavi.

asa ca...sa purcedem. cum ajungem sa consideram ceva un viciu? totusi, sunt atatea lucruri care reprezinta o alegere si imediat ajungem sa le consideram vicii, ceva daunator, ceva...degradant.
pentru unii paharul de vin de la masa, tigara de seara cu ochii la cer, ocazionalul consum de marijuana, cafeaua de dimineata reprezinta singurul lucru care sal anticipeze cu un sentiment de placere. este modul unora de a se relaxa dupa sau inainte de inca o zi in care stresul e cauzat de o monotonie cumplita, si in general o iesire din monoton reprezinta ceva mai rau.
si foarte des acesti oameni sunt etichetati ca niste...esecuri. niste oameni slabi care "au cazut prada raului".

si cam se simte adierea mirosului de ipocrizie. noi lam facut rau...noi am pus fetele de diavol deasupra lucrurilor ce au iesit din mainile noastre. alcool, tutun, cafea, marijuana, etc.
nu le mai acordam celor care au ales ceva o a doua privire, vazandui degradati. cautam perfectiunea, fara a intelege ce inseamna. perfect poate fi oricine si in acelasi timp nimeni. e o chestiune de perspectiva. pentru o persoana, o alta persoana poate fi perfecta, dar acea persoana "perfecta" este repulsiva pentru altcineva. asa ca, perfect poate fi oricine, pentru unii. dar nimeni nu poate fi perfect pentru toti. si prea des nu vedem trecut de fumatul unuia, de paharul de bere al altuia si ii consideram...imperfecti, dintrun punct de vedere ignorant. rar intelege lumea ca imperfectiunea este cea mai mare sursa de inteligenta, arta si inovatie a omeniri.

intorcanduma la vicii, cum ajungem sa le facem "lucrarile diavolului"? doza este tot. abuzul de orice poate creea un viciu. orice substanta luata in exces pe o perioada de timp prelungita e viciu. dar intelegeti ca in control, decizia celuilalt trebuie acceptata.

3 comentarii:

  1. imi place cum iti inchei (aproape) toate post-urile... ultimul paragraf e de obicei un deliciu;)

    cat timp poti renunta la ele oricand nu sunt vicii ci doar "chestii care te relaxeaza" oricine poate fuma o tigara sau 2 pe zi...daca ajungi la 1 pachet sau chiar 2 atunci e naspa...

    si oricum stii cum se spune : un om fara vicii nu are virtuti!

    (ala anonim care se cunoaste dar nu pe el:)) )

    RăspundețiȘtergere
  2. asa cum tigarile, berea, marijuana, etc sunt vicii, si abuzul de putere sau de iubire se incadreaza in aceeasi categorie.

    a spune ca nu ai niciun viciu e o falsitate

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos introdusa ideea de perfectiune. Intr-adevar difera atat de mult de la un om la altul- in general in functie de educatia primita si deci a valorilor pe care s-i le-a insusit de-a lungul vietii. Cautarea perfectiunii trebuie si ea controlata, sa nu devina unul diintre viciile de care ne e atat de teama sa fim dominati. :)

    RăspundețiȘtergere