sâmbătă, 14 martie 2009

tacere

inainte sami criticati ipocrizia, o fac eu. ma gasesc scriind despre tacere, dar degetele numi tac, iar mintea, de nici o culoare nu tace. in fine...

tacerea. un lucru pur, simplu, care poate fi impartasit cu adevarat cu foarte putine persoane. unii zic ca intimitatea cu o persoana nu poate fi indeplinita decat cand ii cunosti toate secretele.
eu zic nu.

pentru a putea fi cu adevarat intim cu cineva trebuie sa il/o intelegi, trebuie sa recunosti ca orice om are nevoie de unele secrete (pentru lipsa de alt cuvant), si cel mai important trebuie sa poti impartasi atat conversatie cat si tacerea cu acea persoana. daca intrebarea "de ce nu vorbesti?" sau "la ce te gandesti?" iti ocupa relatia cu cineva mai mult decat altceva uita de intimitate. daca ma gandesc la ceva si nu zic, e ceva care nu trebuie sa sti. nu trebuie sa sti chiar in momentul asta, sau poate ca nu trebuie sa stii niciodata.

alergam ca niste caini, latrand fara sens dupa care nu intelegem de ce suntem tristi. pentru ca latram fara sens! la caini e ceva inocent, dar nu suntem caini. avem de invatat de la animale, avem de invatat de la animale, da. dar nu trebuie sa fim neaparat ca ele. fiecare specie are o caracteristica definitorie, si -teoretic- la oameni e sa gandeasca. zicetimi un om care poate gandi mult si BINE cand vorbeste. in ultima vreme in schimb, oamenii sunt definiti de o stupiditate si un volum al vorbei fara sens incredibil care inevitabil conduce la lucruri care nu trebuie spuse.

cel mai bun mod de ami sustine punctu de vedere e o poveste care merge asa:
un copil se naste intro familie de nobili. sanatos, inteligent, arata bine, tot pachetu. are un "defect". nu vorbeste.
intro dimineata, pe la varsta de 8 ani se adreseaza servitorului: -ceaiul e prea cald.
toata lumea sare in sus in jurul lui ca a vorbit, si il intreaba de ce nu a vorbit pana atunci, la care el raspunde calm: -pana acum, totul a fost perfect.

nu mai aruncati vorbele in vant. vorbiti cand e ceva ce merita discutat, si daca nu ai ceva ce merita discutat, taci si gandeste.

2 comentarii:

  1. oamenii latra...foarte frumos spus...
    sunt ca si cainii vagabonzi care urla dintr-o curte in alta...sau dupa masini...

    dar putini sunt cei care urla la luna...

    (Anonim?)

    RăspundețiȘtergere
  2. am primit intrebarile "la ce te gandesti?" si "de ce taci?" de 7000 de ori..firar al dracu` de viata, nu e clar ca daca vroiam sa-ti zic iti ziceam? mi se intampla des sa ma gandesc la ceva cu totul random si dupa ma simt prost pt ca nu poti sa-i spui unui om care se uita la tine cu puppy eyes ca pana mea, te gandeai la tema de la romana pe care n-ai facut-o...
    nu-mi place sa vb mult si aiurea.

    RăspundețiȘtergere