duminică, 15 martie 2009

minciuna: doua la zece mii

in ziua de azi imi amintesc te taramul mama si expresia bine cunoscuta in tramvaiul 19 (probabil si altele dar asta il frecventam alaturi cu 15le) cand aceiasi batrana intra la ramnic si pana la dristor iti vinde servetele si bandaje cu rivanol. doua la zece mii.
pacat ca nu prea am ce scrie pe tema, pentru ca mi se parea ceva caremi spunea "da domne, sunt inca in cartierul meu!" dar fie...lucrurile frumoase si de care te bucuri nu fac niciodata material bun de scris.

si ajungem la capitolul minciunelei (nu prajitura, ca nici despre aia nam ce scrie). le spunem aproape zilnic, relatiile noastre par bazate pe ele, si cand omiti sa le spui totul se duce de rapa pentru ca "te ranesc anumit".

pai mai intaii imi ceri sa nu te mint si dupaia imi pui intrebari capcana de genul: "ma iubesti?" NU! te cunosc de 2 saptamani jumate cum dracu sa te iubesc?!? sau fie, o luna, doua, dar aceiasi idee... si dupa care "de ce imi faci asta? eu te iubesc, as omora pentru tine" (din nou, nu sunt la curent cu ultimele declaratii de dragoste).

da cum vine iubirea asta? adica ma iubesti pentru ca sunt onest despre ce cred, si despre ce fac, si despre ce pareri am despre mine si alti oameni, dar cand sunt onest despre tine nu se mai poate nu? si te minti si pe tine cand zici ca iubesti pe cineva dupa o luna, doua. iti zici ca nu o sa treaca iubirea, o sa ii iubesti pentru restul vietii si imediat cum apare o problema, hopaaaa, numai, gata. tii minte o vreme, si poate ca o rana veche poate fi redeschisa, dar daca o lasi in pace nu te mai doare.

daca vreti sa opriti aceasta traditie idiotica in care minciuna e necesara sa intretii o relatie incepeti prin a nu va mai mintii pe voi insiva. am aflat acum nu demult ca e usor sa minti. dar dupa ce ai spus adevarul, nu il mai ai pe constiinta. esti liber.

6 comentarii:

  1. ai dreptate.ne mintim pe noi insine.si nici macar 2 la 10 mii...ci in mod gratuit.how sad can that be? adica, ne facem rau cu mana noastra,amagindu-ne constant.si,mai apoi, vrem sa ne facem rau si cu mana altora(vezi"ma iubesti?")...
    oamenii au vocatie pt suferinta...

    RăspundețiȘtergere
  2. Filosofia mea te contrazice aici...
    Sunt de parere ca persoanele pe care le cunoastem si evenimentele din vietile noastre ne schimba...
    Nu sunt aceeasi care eram ieri. Persoana asta noua poate sa iubeasca pe cineva si dupa o zi, iar peste o luna daca se strica treaba eu tot pot spune ca ne-am iubit forever...dar aia a fost toata eternitatea pe care am avut-o pana am devenit altcineva.

    RăspundețiȘtergere
  3. ok, vad ce zici, ca poti iubi pe cineva pentru toata viata persoanei care erai.

    RăspundețiȘtergere
  4. Probabil ca cel mai "challenging" e sa fi sincer cu tine insuti. Simti nevoia in permanenta sa-ti mentii o parere buna despre tine ca sa pastrezi un moral ce te poate ajuta sa evoluezi. Nu spunea Oscar Wilde ca iluzia este prima diintre placeri? :) Pentru unii e mai usor sa fie fericiti in neadevar decat tristi in adevar. Aleg sa fie "captivii" minciunii decat ai amagirii. E un subiect destul de delicat pentru ca implica principii de viata-care difera de la un om la altul. Realitatea este oricum alterata de simturile noastre. Intrebarea devine: care e calea noastra autentica/reala/adevarata intr-o lume atat de iluzorie? Greu de zis.

    RăspundețiȘtergere
  5. problema majora cu "minciunitele" aste e ca...daca nu le spui la toata lumea...si mai ales tot timpu ACEEASI minciuna o sa se afle... si cu cat e mai circulata cu atat mai repede se va afla...dar daca nu o spui la toti tot se afla...

    concluzia? sa reusesti sa inchizi acest cerc vicios e aproape imposibil...

    dar intrebarea adevarata este: merita oare?

    (al anonim:)) )

    RăspundețiȘtergere
  6. But the worst thing the truth can do? Is when you finally tell it, it doesn't set you free... but locks you away, forever.
    But i think it depends.Or not.:)

    RăspundețiȘtergere