speranta

ma gasesc scriind pentru a doua oara in seara asta...

uitanduma inapoi, observ ca am avut mai mult ca deobicei pe minte, probabil consecintele unei luni intregi de inactivitate fizica completa, dar mai sus de toate imi amintesc de ce imi zicea un prieten care a avut prima dezamagire mare in legatura cu femeile.

imi spune ca sia pierdut speranta in oameni, ca speranta iti face rau doar tie, si ca sa fi bun nu ajuta pe nimeni.

si si eu am ajuns dezgustat de omenire, si de toate standardele pe care ni le punem, dintrun punct diferit de vedere, nu din cauza primei inime rupte. dar mia adus inapoi aceasta...ura pentru cum tratam frumosul naturii. trebuie sa distrugem populatia feminina, pentru ca daca nu au un corp perfect nu se ridica la standardele noastre. avem sute de surse care le zic ca nu sunt destul de slabe. ca nu sunt destul de frumoase, si ajungem sa traim inconjurati de distrugerea frumusetii de baza a femeii. trebuie sa tampim populatia masculina pentru ca daca nu au avut toate fetele in pat nu au o valoare. daca nu sunt perfecti nu merita atentie. si daca nu se comporta ca niste imbecili ignoranti spunem ca sunt gay.
toate valorile noastre nu mai inseamna nimic, tot ce e bun si frumos in lumea asta il standardizam, il stricam si il clasificam in loc de al lasa sa fie in pace sa fie pur si simplu bun si frumos, cum este cand esti copil.
si speranta, speranta mea este in indivizi. sa speri in omenire e o tampenie. oamenii sunt prosti, doar individul este inteligent. sper ca indivizii care au puterea sa schimbe, sa stearga aceste reguli si linii trase de niste oameni orbiti de o lacomie fara limite sa aiba curajul sa o faca. daca noi nu putem sa fim schimbarea, sper sa fim destul de intelepti sa ii invatam pe cei ce urmeaza sa fie schimbarea.