Nisipul imi mangaie picioarele cu fiecare pas pe care il fac pe aceasta plaja intunecata. Nu pot vedea mai departe decat unde-mi va cadea urmatorul pas, si nici nu vreau. Singur, complet singur, in bratele unei racori umede, inconjurat de intuneric si soaptele valurilor, chemandu-ma, chemandu-ma, sunt impacat. Nu fericit. Nu, mai intens, pentru ca opus fericirii fiecare simt imi este ascutit, dar nu imi spune ca trebuie sa imi fie frica de ceva. Sunt doar eu, si sunt impacat.
Cat timp nu ma opresc, cat timp nu stau sa admir unde am ajuns, cat timp ma bucur de calatorie, de miscarea lenta prin taramul nimanui, pot ramane in aceasta sfera a timpului, globul de craciun cel mai frumos de pe brad. Fara nevoi. Fara constiinta. Fara sine.
superb.dar vreau si continuarea :D
RăspundețiȘtergere