e dimineata
mai ai doi pasi in fata
sa ajungi acasa
nui usor
aproape ca nici nui greu
sa pasesti pe aceleasi scari
aceiasi treapta care iti aluneca
sub picior la cap de scara
intrun bloc vechi
in care speriat peste urechi
ai fortat perne noi si vechi
sa nu auzi...
sa nu se vada
lacrima ce statea sa cada
cand te pregateai sa treci
inghetat la cap de strada.
ajungeai tacut la scoala
iti tineai mainile-n poala
nu vorbeai,
cu nimeni
fricos ca o sa doara
ca la inima
ea are de gand sa sara,
sa creeze sangerare
peste rani in vindecare.
dar de frica ai trecut
cand pe buze tea atins
cu ale ei, moi si roze
tia soptit alint,
teai indragostit
si de durere ai uitat
temporar
nici in casa nuti pasa
cand non-stop se tot urla.
acea viata sa terminat,
un alt fir de crosetat
intrun loc uitat
de oameni buni si rai
prieteni de ai tai
si parintii tai
numai tu il mai tii minte
caci ca restu firelor
la cuvinte-ti da sonor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu