marți, 2 februarie 2010

"Intr-o zi...

...prietenia se intalneste cu dragostea. Se prezinta fiecare, apoi dragostea intreaba prietenia: -Daca exist eu, tu ce rost mai ai? Prietenia, razand, raspunde: -Eu las un zambet unde tu lasi o lacrima."


In urma cu vreo doi ani am fost intrebat cine conteaza mai mult, iubita sau prietenii. Am raspuns, instinctiv, prietenii. Nu am elaborat.
Acum, inspirat de un status de mes, m-am decis sa elaborez, de ce consider prietenii mai importanti decat iubirea. Oricum, la urma urmei, este o iubire mai... sincera.
Oricate zambete, oricate momente de fericire, oricate saruturi si nopti albe impreuna cu iubirea, la sfarsit, oricare sfarsit ar fi el, nu este niciodata fericit. Intotdeauna lasa o lacrima, intotdeauna lasa in urma o rana, o cicatrice, o urma. Si aceste urme ne definesc, ne fac mai atenti, din ce in ce mai neincrezatori, mai agresivi, mai selectivi. Ne inraiesc, si ne hranesc sentimentele de durere, de dezlipire cu lumea. Dar la urma urmei, ne fac mai rai. Mai abrazivi. Nu spun ca ar trebui ignorata iubirea, ci spun ca trebuie tratata ca atare. Se termina.
Si prietenii. Prieteni.

Prietenii sunt cei pe umarul carora plangem in urma iubirii. Prietenii sunt cei pe care ii stim din copilarie sau cei pe care nu ii stim de o vreme prea lunga dar exista o sinteza. Un loc de inceput pentru povestile care vor fi zise cu un an, doi, cinci in viitor. Prietenii sunt singurul motiv pentru care chiar merita sa sacrificam ceva in mod repetat in lumea de azi, unde totul in jurul nostru se misca atat de repede, cu atatea topuri sociale, pentru ca una din frumusetile prieteniei nu este ca prietenul iti pazeste spatele, ci ca tu ii pazesti spatele lui. Prietenia este cea mai pura forma de iubire inafara cadrului familiei, pentru ca nu exista altceva sa stea in calea acestei iubiri... pure. Nu exista dorinte fizice. Si oricat de multa fericire se afla in satisfacerea unei nevoi fizice, o fericire mult mai puternica se afla in a fi printre prieteni, conversand aiurea decat fortarea unei conversatii intr-o incercare disperata (aici vorbesc mai mult la masculin, ca la feminin e muuuuuult mai usor) sa satisfacem niste nevoi sexuale.
Iubirea ne duce naibi. Prietenii ne aduc inapoi pe pamant.

Nu fugiti de iubire, nu va fie frica sa traiti. Dar nu va uitati prietenii. Nu va ignorati instinctul.

Un comentariu:

  1. Uneori nici prietenii nu sunt ceea ce ar trebui sa fie...si te trezesti ca defapt nu-ti cunosti prietenul cel mai bun din copilarie...
    People change. Me, you, everyone. Things don't remain of the same importance along life.

    RăspundețiȘtergere