munca creativa in grup e o tampenie. orice creatie artistica este un produs al solitudinii.
intotdeauna se gaseste un nenorocit intro munca de grup sa gandeasca si sa faca. eventual sa puna pe altu sa scrie. frumoasa lume in care traim. cel ce munceste e folosit. si prostul ramane tot prost pentru ca nu incearca sa gandeasca. nu zic sa creeam sute de genii care sa munceasca la scoala si asa mai departe. la fel de inteligent ca un om cu scoala poate fi un om care nu a pasit in viata lui intro asa zisa "institutie educationala". deseori mai destept. sau macar mai onest, mai deschis, mai intelept. din pacate acesti oameni nu prea folosesc blogurile, asa ca trebuie sa ii cunosti in persoana. probabil de aceasta sunt cu atat mai interesanti.
blogul, un concept relativ nou, la inceputuri era o forma de ati informa prietenii cu ultimele cacaturi irelevante ce ti sau mai intamplat in viata pe retelele de networking. un fel de jurnal secret care nu mai e secret. "ma durut ce mia zis. azi am mancat inghetata cu tibi si era cu banane si mia placut mult si dupa am mers acasa si am sarit prin casa ca tampitu si care eu aparent nu a auzit de propozitii. ma simt diferit. nu stiu cum si ce." blah blah blah.
dar acum, evoluat si am luat conceptul de blog si lam aplicat unui grup de oameni. aparent la nimereala. dar nu chiar. multi dintre scriitorii de blog au asemanari bune. de la faptul ca nu suntem chiar mainstream, dar in general nici aruncati in afara din viata sociala. o inteligenta care nu prea se conforma cu acele cerute de diferite curiculumuri educationale. si in special, necesitatea sa intrebam si sa ne intrebam. nevoia sa comentam. puterea sa nu fim de acord, si sa o spunem. poate aceasta libertate neo asumam pentru ca nu trebuie sa ne vorbim gandurile, le putem scrie. dar sa fim drepti. cati dintre noi nu ar fi considerati nebuni daca nu am scrie, si am vorbii?
intorcanduma la ce am zis la inceput, ca munca creativa in grup e o tampenie. aparent, nu intotdeauna, cat timp grupul nu vede decat produsul final. suntem un grup. muncim intrun fel similar. vedem aceleasi dureri si probleme. totusi, fiecare din noi are ceva diferit pe blogul lui. atingerea lui personala care il face similar si totusi unic. parerea mea, e pentru ca inca avem curajul sa ne contrazicem fara sa avem pe minte grijile ca "vai, sa nu zic ceva, ca dupa nu mai suntem prieteni, sau impreuna."
dragi colegi, camarazi de tastaturi, sa ne contrazicem pana la dracu. cu respecte tuturor scriitorilor de bloage.
foarte misto postul. si da, intr-o oarecare masura groupwork e un cacat. exista 3 genuri de persoane care tot timpul sunt intr-un grup: ala care gandeste, ala care face ce a gandit ala care gandeste, si prostu' peste care da norocu sa faca parte din grupul care are deja ganditori si facatori si el sta degeaba si culege laurii.
RăspundețiȘtergereso groupwork sucks
ma copii!!! cata dreptate iese pe gura voastra! si vedeti si voi ca in toata lumea parca numai prostii si puturosii conduc. cei care gandesc si cei care lucreaza sunt precum slugile pentru sefii si conducatorii...prosti! eu, sincer am avut si am parte de astfel de personalitati...si cred ca toti la randul nostru avem parte de ei...asta e! si eu cica tre sa notez fiecare copil din echipa! atunci sa te tii, vio!!!
RăspundețiȘtergereceva tensiuni cu marcu, domn profesor? se simt ceva sentimente nerezolvate. in concluzie, oricum o scoti tot prost ramai. diferenta e, esti prostu capusa, un prost fericit, complet cretin sau prostul gazda, un prost mai informat?
RăspundețiȘtergereUn proiect creativ nu este neaparat produsul unei munci individuale, acumularea mai multor idei provenite din diferite surse poate aduce un rezultat si mai spectaculos din punct de vedere artistic. Cred ca putem crea si-n grup cu conditia sa avem destula deschidere sa acceptam alte idei, sa le tranformam, sa le punem impreuna.. cam asta cred ar fi si conceptul de evolutie pozitiva. Cei care scriu si expun pareri/idei/filosofii -aici vorbind de bloggeri-pot crea in permanenta un dialog care sa aiba o finalitate cu siguranta surprinzatoare(de cate ori nu am aflat ceva nou citind? nu ne-am modelat parerile? nu am ajuns sa gandim ceva ce credeam ca nu putem gandi?-toate astea prin dialog sub diferite forme). Ideea e sa folosim critica ca o ustensila constructiva si sa ne "contrazicem pana la dracu" pentru a ne modela si nuanta opiniile. Asta ar fi un "goal" destul de intelept pentru toti cei care comunica liber.
RăspundețiȘtergereBlogul tau cu siguranta stimuleaza sinapsele. :)